Doar lângă Tine-mi aflu pacea
când totu-n jurul meu e plâns
doar Tu îmi mângâi zbuciumarea
când sufletul mi-e-n chinuri strâns,
doar lângă Tine-mi aflu-alinul
când plânge inima amar
și-n ochii-ntunecați de lacrimi
Tu-mi readuci seninul iar!
Doar lângă Tine-mi aflu-odihna
când zbucium e-mprejurul meu,
când vânturi îngrozite suflă
și-i ceasul ispitirii greu,
doar Tu-mi împrăștii norii negri
și-nlături tunetul cumplit
Tu-mi dai odihna când povara
mi-apasă sufletul trudit.
Doar Tu... când Fața Ta răsare
și glasul Tău răsună blând
stingi lupte lungi de frământare,
o pace-adâncă aducând.... O vino iar alungă-mi norii
și-alină-mi vântul cel cumplit,
doar lângă Tine-mi aflu pacea
când sufletul mi-e răvășit!